Toamna este anotimpul schimbărilor, când natura se pregătește de hibernare, iar oamenii, ca și furnicile, forfotesc agitați, în căutarea ultimelor resurse pe care să le adăpostească pentru sezonul rece. Polonia are toamne frumoase și lungi, ce se lasă anunțate încă din primele zile ale lui septembrie, la început cu o briză caldă de apus de vară, urmată de un amalgam de frunze colorate, vânturi răzlețe și raze de soare călduțe și tot mai scurte, ce apun repede, căci, după schimbarea ceasului, seara se lasă anunțată încă de la ora șaisprezece.
Și eu, asemenea naturii, trec printr-un șir de schimbări: unele intenționate, altele forțate și poate, în mod inconștient, toate dorite.
De multă vreme, port în mine o puternică dorință de schimbare personală. Am realizat, cu câțiva ani în urmă, că atinsesem tot ceea ce îmi doream până în acel moment, atât pe plan profesional, cât și personal. Însă, odată atinse obiectivele, m-am confruntat cu două probleme: lipsa calităților potrivite pentru a gestiona ceea ce aveam și dificultatea de a-mi stabili noi obiective.
Am înțeles că mentalitatea și setul de calități care m-au ajutat să-mi conturez viziunea și să o pun în practică nu sunt neapărat aceleași de care am nevoie pentru a gestiona corect ceea ce am obținut și a-mi crea o nouă viziune. Așa că am început să mă educ, să ascult mai mult, să citesc, să mă analizez, să încerc să-mi țin în frâu multe dintre obiceiurile proaste anterioare, cumva să vopsesc pereții crăpați și să tund iarba pârjolită. Câteodată mi-a mers mai bine, alteori mai prost, iar într-un moment de dificultate ridicată, când simțurile mele erau în disonanță cu acțiunile, am auzit întâmplător, la un podcast al lui Oprah, despre un program radical de dezvoltare personală.
Oh, nu mă înțelege greșit, am făcut programul respectiv, îi spune talentata și ambițioasa antreprenoare, lui Oprah, în momentul în care am realizat că trebuie să renunț la agresivitatea pe care o aveam în mine pentru a putea îmbrățișa succesul. Poate nu a formulat ea exact cu aceste cuvinte mesajul, dar cam așa s-a auzit în mintea mea.
Am rezonat imediat, știind de ceva vreme că atitudinea și nivelul meu de hustler, ce m-au adus până aici, nu mă pot duce mai departe. Ca să pășesc într-o altă lume, trebuie să-mi schimb modelul de gândire, perspectiva prin care privesc lucrurile, accentul pe care îl pun asupra a ceea ce este important, precum și selecția corectă pe care o fac în privința a ceea ce nu este necesar.
Evoluția este inevitabilă și în natură, și în noi. Evoluând, nu doar că supraviețuiești schimbărilor, ci ești motorul lor, conducând transformările în direcția în care îți dorești tu să mergi.
Lasă un răspuns