Divorț – sfaturi practice

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Înainte să mă căsătoresc, credeam că divorțul e o treabă relativ banală, similară cu căsătoria. Te căsătorești și divorțezi, cam cum vrea mușchiul tău, după același stil în care te combini sau te desparți. Total greșit, naiv și costisitor!

În primul rând căsătoria nu e o treabă banală, chiar dacă așa o asociezi în mintea ta, pentru că în mintea celor din jur și mai ales a jumătății tale, lucrurile stau total diferit. În următoarele luni și cu puțin succes în următorii ani, realitatea ta se va schimba diametral și pe nesimțite. Petrecerea aia de pomină cu pălincă și rude, pe care nu le cunoșteai, nu a fost doar așa, o chestie pe care trebuia să o faci și tu, pentru că o fac și alții, ci jugul în care ți-ai băgat capul de bună voie și nesilit/ă de nimeni. Eh, exagerez, căsătoria e frumoasă pentru îndrăgostiți și naivi, cel puțin la început.

Revenind la subiect, divorțul e o treabă mult mai serioasă decât căsătoria și mult mai dificilă de rezolvat, căci deși e relativ ușor să-ți pui pirostriile în cap, e al naibii de greu să ți-le scoți. Dacă ajungi să divorțezi, din diverse motive, din vina ta sau a jumătății, din inițiativă comună sau individuală, la notar sau judecătorie, e important să iei în considerarea câteva aspecte esențiale. Înainte să le înșir, așa adăuga că, le-am cules în practică, din diverse surse, unele la timp, altele prea târziu:

  • Jumătatea – de care divorțezi nu mai e și nici nu va mai fi vreodată prietenul sau confidentul tău. Rar există povești franțuzești cu foștii soți ce trăiesc în armonie și pace. Se pot întâmpla minuni din astea, la câțiva ani după ostilități, când se va instalat o nouă armonie, precedată de obicei de scandal. Sunt prea multe emoții în joc, ca să nu refuleze toată treaba, iar dacă nu ești pe fază ți-o iei în freză urât de tot, deci ia asta ca pe o regulă și bucură-te de excepție. Uită de abureli că e mama sau tatăl copilului tău, asta e gargară pentru naivi. Când se scoate gunoiul de sub preș și se împroașcă lumea cu el, trebuie să fii pe fază, ca să ți-o iei cât mai puțin peste ochi. La divorț e ca la război, totul e posibil și dacă iei țeapă o faci pe barba și banii tăi. Depinde mult de cine divorțezi și din ce motive, că nu se ajunge de fiecare dată la căcaturi, dar cu siguranță se trece pe lângă ele, iar când te aștepți mai puțin jumătatea perfectă te împinge cu spor în ele. Consideră că omul pe care îl iubeai cu patimă acum câțiva ani, e noul tău inamic. Știu că sună nașpa rău de tot, dar asta e realitatea, iar atunci când cineva îmi spune că s-a despărțit amicabil și i-a lăsat la ex-ului/ei totul, nu a făcut-o din mărinimie, ci din vină sau forțat/ă de împrejurimi.
  • Avocatul – e prima persoana pe care trebuie să o vizitezi când își trece prin cap posibilitatea unui divorț, că îl vrei tu sau că, ți-se cere. Nu mergi nici la mă-ta și nici la prietena din copilărie ca să-ți plângi mucii, ci îi sufli frumos în batistă la avocat, indiferent că, divorțul e amicabil sau cu scandal. Prima dată cunoaște-ți drepturile și posibilitățile, iar apoi poți decide ce vrei să faci cu ele. Dacă nu își place de primul avocat pe care nimerești, du-te la altul, căci avocatul e ca psihologul, trebuie să se potrivească. Nu te zgârci la bani, pentru că poți pierde mult mai mult! E important să știi ce să îi ceri avocatului și cere-i cât mai mult pentru că, oricum să primești mai puțin.
  • Strategia – se construiește cu avocatul și nu cu vecinii de blog sau colegii de serviciu. E bine să te consulți cu câteva surse cu experiență, trecute prin divorț, ca să vezi ce și cum au făcut ele, mai ales cum au greșit. Nu îți bate gura degeaba cu oameni care nu au trecut prin asta, că vorbesc de multe ori în pungă. La avocat afli cum trebuie să te pregătești, ce trebuie să aduni, de la bonuri fiscale, la extrase de cont sau înregistrări telefonice. Înarmează-te bine, blindează-te ca lumea, pentru că orice detaliu îți poate fi de folos. Adună probele și dovezile sistematic și cu sârguința, fii ordonată cu asta, pentru că o mare parte din muncă e a ta. Fă o listă cu potențiali martori, nu neapărat care sunt împotriva jumătății, dar și care să te vorbească pe tine de bine. Contactează-i să vezi ce zic, vin sau nu, și nu te supăra prea tare când te vor refuza. Când definitivezi strategia cu avocatul, ia in considerarea vina, elementul definitoriu în cazul unui divorț. Nu știu cum e prin alte părți, dar în Polonia dacă îți scoți jumătatea vinovată de divorț, îi poți cere pensie alimentară pentru tine ca fost soț/soție până te recăsătorești, pe baza faptului că ți s-au înrăutățit condițiile de viață după divorț. Și, nu e chiar așa simplu, să ai un adult în întreținere peste noapte, cu care nici măcar nu te fuți și nici o lingură de mâncare nu îți face!
  • Familia – la divorț se împarte în două, ca și înainte de căsătorie: familia ta și familia jumătății tale. Familia ta – dacă ai noroc și nu te fut la cap să nu divorțezi, atunci ai tras primul loz câștigător. Dar dacă ai ghinion, cum se întâmplă de obicei, atunci dă-le cu ignor și vezi-ți de ale tale. Le poți povesti momentele proaste, pe care le ascunde-i sub preș, dar le vor minimaliza oricum, așa că nu te obosi cu ei prea mult. Păstrează-ți energia pentru lupta serioasă. Pe termen lung vor fi alături de tine indiferent de ce decizie ai luat, așa că nu are rost să te cerți cu ei și nici nu încerca să le explici părerile inițiale. Familia lui – indiferent cât te iubeau și adorau înainte, acuma divorțezi de unul de-al lor, deci inevitabil vor trece de partea lui. Dacă familia lui era mișto, din păcate trebuie să accepți că o să suferi pierdere asta. S-ar putea să vă mai îmbunătățiți relațiile ulterior, dacă scandalul de la divorț e mai moderat.
  • Prietenii – divorțul este un test excelent al prieteniei, pentru că cei cărora le pasă de tine se vor blinda în jurul tău și te vor susține. În schimb, cei care erau prieteni pe interes, se vor debara de tine, ca de o piesă stricată, după ce în prealabil te-au descusut bine de toate detaliile. Cine te susține și te încurajează la divorț este un prieten de încredere ce merită apreciat pe termen lung. Fii pregătit/ă pentru orice, căci oamenii de la care o să te aștepți mai puțin te vor susține, în timp ce aia pe care îi credeai frații tăi de suflet, vor deveni dușmanii tăi cei mai aprigi. Și fii atentă la femei, dacă ești și tu femeie, căci prietenele tale pentru care îți rupeai de la gură, se vor dovedi scorpii în totă regula. Nu fi tristă când se debarasează de tine, ci doar bucuroasă că și-au dat în sfârși arama pe față, ca să facă loc oamenilor valoroși din viața ta.
  • Comportamentul – odată ce știi o treabă, trebuie să îți schimbi comportamentul. Scoate gunoiul de sub preș fără de milă, analizează-l, disecă-l și stabilește pe ce stăteai de fapt. Încetează să iți mai ascunzi nemulțumirile și cere ajutorul celor din jur. Nu mai minți, ca să-ți acoperi nefericirea, căci trebuie să ai motiv întemeiat de divorț, iar dacă nu îl găsești, o să-l găsească partea adversă. Nu trebuie să umpli lumea cu pretexte și denigrări ale fostei jumătăți, dar nici nu o mai spăla în ochii celorlalți. Politica tăcerii nu e bună la divorț și dacă vrei să ai aliați, trebuie să începi să vorbești. Rolul victimei e perfect, dacă vrei să ieși câștigat din divorț, pentru că e rolul pe care vrea lumea să-l vadă și asta te ajută cel mai mult si la judecătorie. Chiar dacă tu ești persoana puternică din cuplu, toți simpatizează cu victima, deci dă lumii ceea ce vor și nu te aștepta să îi poți educa pe cei din jur. Sparge fără de milă imaginea familiei perfecte, construită cu trudă și spuneți versiunea, pentru că ai o singură șansă să fii prima. Acționează în interes propriu și fără de milă, împotriva tuturor care îți stau în cale, având în minte faptul că totul are un final și odată pronunțat divorțul, toate elementele astea se așează. Ele vor dispărea, totul se va sfârși, iar tu vei rămâne cu ceea ce ai reușit să îți negociezi, atât. Nimeni nu îți da nimic pe gratis sau ochi frumoși. Acesta e momentul la care trebuie să fii egoist și să te intereseze exclusiv binele tău, caci  partea cealaltă va face exact la fel.
  • Copii – i-am lăsat la final, pentru ca sunt elementul cei mai dificil la divorț. Unii ar zice că sunt banii, dar eu nu sunt de acord. Banii îi poți oricând face, iar libertatea e mai valoroasă decât orice banii. Copii sunt însă, gaura neagră din toată călătoria stelară a divorțului. Dacă aveți copii împreună, trebuie să iei câteva decizii foarte dure și concrete, despre cum va arăta îngrijirea lor, pensia alimentară, timpul și modelul lor educațional. E bine să ai un plan al tău, o viziune, să știi ce vrei și să încerci să obții asta la divorț. In cazul in care, viziunile voastre coincid o să vă fie mult mai ușor, dar dacă nu coincid, e important pentru tine să îți impui viziunea ta. Dacă ești mamă, nu exagera cu a ține copilul legat de tine, pentru că are nevoie de ambii părinți, iar tu doar te vei frustra dacă îl îngrijești singură. Dacă ești tată, nu da bir cu fugiții, dar nici nu încerca să separi copilul de mamă prea repede. Binele copilului prevalează, după ce ți-ai asigurat binele tău, pentru că un părinte nefericit, frustrat și nemulțumit, nu poate să-i asigure copilului lui, ceea ce lui îi lipsește.

Și, pentru că ați avut răbdare să citiți până la final, o veste bună: totul se termină până la urmă, chiar și iadul divorțului. O să vă ia cam 2 ani să vă reveniți, iar o nouă dragoste după un divorț acru, e ca și primăvara după o iarnă grea, binevenită, meritată și mult mai apreciată :).

Schimbare

M-am trezit ieri de dimineață cu alarma telefonului sunându-mi furioasă în urechi. Uitasem să o opresc, așa că ea mi-a dat deșteptarea standard la 6 dimineața. Mofturoasă, am încercat să mai adorm câteva minute, cu dilemele uzuale rulându-mi în minte, într-o stare bolnăvicioasă și indispusă. De câteva zile mă lupt cu pietrele din rinichi, care numai nu se pot decide, dacă să vină pe lume sau nu, iar până atunci se tot strofoacă prin rinichi, ca să îmi dea mie crampe de durere, când mă aștept mai puțin.

După prima tură de medicamente, m-am așezat pe canapea și m-a cuprins o stare de furie ușoară, amestecată cu nerăbdare și un sentiment ciudat de lipsă. Am realizat rapid că am nevoie de o schimbare, de un nou start, așa că am început să mut mobila prin casă și să rearanjez lucrurile. Când ridicam cu putere de canapea, mi-am dar seama ca, poate nu a fost cea mai strălucită idee să le fac pe toate când sunt singură acasă, căci dacă îmi cade o bucată de mobilă pe picioare sau în cap, nici măcar nu-i copilul acasă să bată la vecini după ajutor. Dar dorința și nevoia de schimbare era în mine atât de puternică, că am ridicat și mai cu spor ură canapeaua, doar să o mut în altă parte și să realizez pe urmă, că nu stă bine acolo. Pe lângă schimbări, mi-am făcut și ordine între lucruri, aruncând cu poftă tot ce nu avea sens pentru păstrat, inclusiv cărți. Mă rog, am dus cărțile în pod, că nu mă lasă inima să le arunc la tomberon. Printre hârtii, cosmetice și medicamente expirate, am mai eliminat din posesie și un număr de telefon, ca să pot trece liniștită mai departe și în viața sentimentală. După o vizită la Ikea, alta la spălătoria de covoare, unde am pupat clanța, că am ajuns cu cinci minute după ora închiderii, și o relaxare de două ore la cosmeticiană, m-am culcat aseară la miezul nopții. Am reluat ostilitățile azi de dimineață, și pot să confirm încă odată că, bormașina e nu numai o jucărie foarte mișto, dar și o unealtă foarte utilă la casa omului. Am terminat acum seara și pot să spun doar că, casa mea arată mult mai bine, de-a dreptul încântător. Dacă, înainte simțeam că, îmi invadează spațiul personal fiecare musafir ce îmi intra pe ușă, acum îmi găsesc casa foarte primitoare, socială, chiar dornică să primească musafiri. Și primul musafir, nu s-a lăsat mult așteptat, o prietenă venind azi la cină. A găsit schimbarea foarte plăcută și în casă și în atitudinea mea.

PS: îmi zice cosmeticiana că, rinichii semnifică iubire, afecțiune, sentimente. Nu i-am lăsat extra pentru previziuni, dar mi-a făcut mișto unghiile, roșu clasic, ca de obicei.

PS2: Și dacă tot vorbim de schimbare, mi-am instalat un corector în română la browser, deci o să scriu mult mai corect și plăcu ochiului!

Femeile care duc în spate relații dezavantajoase

Câteodată, noi, tipele astea mișto și cu inimă bună, avem niște obiceiuri foarte, foarte proaste. E ok să ai obiceiuri proaste așa în general, că mai toată lumea le are, dacă nu să dea cu piatra primul sfânt de pe aici. Unii duhănesc în draci, alții beau de sting, iar unii trag pe nas tot ce prind, deci câte bordeiuri, atâtea obiceiuri. Doar că nu e de loc ok să ai obiceiuri foarte, foarte proaste, iar la capitolul ăsta se califică obiceiul de cultiva relații foarte proste și nesatisfăcătoare.

Le vezi de multe ori în locurile publice, le poți observa în liniște acasă și asculta suspinele la telefon. Sunt tipele mișto, cu bărbați de căcat. Cazul clasic în care un el e acolo în relație, doar de decor și pentru câte un futai pasager, când o avea el chef și unde. Ea nu contează. Te uiți la ele, sunt frumoase, de treabă, de obicei au și banii lor, casa lor și viața lor, pe care o împart cu un căcățel rătăcit, care câștigă mai puțin, mănâncă mai mult, se crizează mai tare și nu l-a mai cumpărat ei o floare, din prima lună când s-au cunoscut.

Te uiți la ea, o observi sau o asculți, în timp ce se plictisește lângă acest efemer el, foarte concentrat la un joc pe calculator, la meci la TV sau la orice altceva decât ea. Nu au copii sau alte complicații, ba nu au chiar nici hârtii de nuntă, așa că te întrebi mirat, de ce matca cea frumoasă și harnică, nu i-a futut un șut în cur trântorului jegos?

Sunt femeile frumoase, deștepte, muncitoare, de treabă și ignorante în privința propriei valori, mușcate de frica singurătății și cu un film greșit despre ele derulat în minte. Ținte perfecte ale trântorilor de profesie, a sugacilor de bani și bărbaților crescuți prost, sunt ele, femeile care duc în spate relații dezavantajoase.

Am fost și eu o femeie din asta pe vremuri, când m-am combinat cu unul care lucra la CFR, în timp ce eu eram o studentă cu bursă și perspective, iar mai apoi cu un loc de muncă foarte respectabil, mai ales după standardele din România. La început, nu și-a dat pe față arama de trântor, frumușelul meu prieten, ca mai apoi, când eu duceam în spate o facultate și un loc de muncă, el să nu fie în stare, să-mi tencuiască o amărâtă de gaură în peretele de la baie. M-am despărțit rapid de el, când am înțeles că, frumusețea nu-i compensează lenea. Apoi am dat de unul obsedat de jocuri, dar nu la modul că se joacă de placere, ci la modul că își pierde nopțile, zilele și reorganizează prioritățile, doar ca să poată juca, cât mai mult. M-am jucat și eu cu el o vreme, până m-am plictisit și de joc și de viața cu el.

Pasiune

M-am trezit în liniștea dimineții după un vis intens cu el. Mă visase și el. Ne-am visat reciproc. Stătuse de atâtea ori in fața mea și spre surprinderea-mi abia acum începeam să-l văd cu adevărat. Recunosc că, eram prea orbită de iluzii și vanitate, ca să fiu real  interesată în a-l cunoaște. Sau poate că nu voiam de fapt să-l cunosc, plăcându-mi prea mult aura lui bravă, cuceritoare și indisponibilă.

În răcoarea dimineții de vară, simțeam încă în mine dâra de pasiune cu care mă îmbătasem  noaptea trecută de la vinul de rodie. Mă străpunse atunci, o intensă dorință de-al sugruma, cu mâinile mele firave încolăcite în jurul gâtului lui gros. Și stând deasupra lui, cu el în mine, mi-am lipit mâinile de gâtul lui, doar ca să-mi realizez neputința. Atunci, pe loc, cuprinsă în mrejele orgasmului, am tânjit cu ardoare după un pumnal, ascuțit și argintiu, ca și cel cu care îmi deschid scrisorile.

Am căzut într-o visarea, în care îi înfigeam cu sete amară pumnalul în gât, răsucindu-l ușor și privindu-l calmă, în timp ce sângele lui roșu și gros îi curgea șiroaiele pe parul cărunt al pieptului. M-ar fi privit mirat, furios și totuși ușurat, flatat de pasiunea mea aprinsă și intrigat de curajul meu rece.

Îl iubesc și îl urăsc, într-un amestec de sălbăticie, dorința și plăcere, ura și răzbunare. I-am și spus a doua zi ca l-aș putea răni cu plăcere, înfigând un cuțit în el cu plăcere. Mi-a reproșat că nu-l iubesc, că in copilul tău nu ai înfige un cuțit, iar eu i-am răspuns filosofic, sa-și ia o amantă spanioloaică, ca sa înțeleagă pasiunea sângelui latin și că el nu e copilul meu. E amantul meu și îl iubesc cu o alta măsura. Nu exista dragoste fără durere, fără zbatere și fără răzbunare. I-am mărturisit entuziasmată nu m-ar deranja sa fiu strangulată de vreun iubit gelos si zelos, căci pentru mine pasiunea vine la pachet cu iubirea și ura, într-o combinație irezistibilă de sare și piper.

Mad about you

Are you mad? He asked me with a smile on his face, slightly surprised by my brutal reaction.

Yes, I am mad. I am crazily mad… about you

About you … my mind explores possibilities, kneading a dough of pain and hope, with a sweet salty taste, in silence. The madness and crazy tears already left my body, leaving behind a beautiful corpse, functional, admirable and empty.

About you … I was definitely not thinking when he entered in me, strong and hard, telling me that I am so beautiful, completely turned on by my sexuality and charm. He insisted that I come, liking me insistently. I try to fake it, but it didn’t work, so, I finally just gave into it. I came twice and I left soon after his hotel room. He wanted me to stay, hugging me and kissing my body, but the time I was supposed to spend with him talking or doing anything was unbearable torture for me, intolerably boring. In the comfort of my house, I remembered about you, while counting the moths since I did not have sex, since you actually fucked me in the summer.

About you … I was thinking when she told me that you are not coming this year to Bologna, popping immediately in my mind the crowded hallways with red carpet emptied of your presence, the taste of the Italian streets, bitter without your steps. My heart beat stronger, faster and more painfully, when her words reached my ears.

About you … is almost every song on my playlist, every though from my mind that wonders how stupid a person can be to fall in love, hard and brutal, just like I have fallen for you.

Obiceiuri vechi

De obiceiurile vechi te descotorosești greu, zice o vorbă, si eu de foștii gagii, as adăuga. Am eu defectul asta, de-a rămâne mai mereu legata de foștii gagii prin mii de fire invizibile, ce se dovedesc frânghii in toată puterea. Si, după ce ma jur pe toți sfinții, ca sigur tot amatlacul s-a termina, pac, uita-i pe ex-ii mei cum revin in forță. Cel mai mult îmi place când, după ce i-a dat uitați, ei ma cauta unul după altul, ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar ultimele noastre discuții s-au întrerupt ieri. Prin miraculoase magii omenești, mi-se înfățișează ca zmeii, viteji la usa, sau conform regulilor moderne la telefon, vibrând cu propuneri si invitații aproape simultan. Un deja-vu consumat, dupa ce le-am trântind ușa in nas sau blocajul pe whatsapp, doar ca ei insista, de parca acum i-a lovit patima iubirii si a dorului de mine, mai mult ca niciodata. Iar eu, fac ce fac si tot nu desfac ghemul asta de amatlac, cu gandul la ceva mai bun si cu consularea, ca nu sunt chiar de lepadat.

Majoritatea revin, in speranta unui amor reinnot, a inca unui sex salbac, a unei atentii sau poate chiar a unei recasatorii. Revin ca si cum, episodul cu noi ruleaza nestingherit in mintea lor din ceasuri antice, in timp ce eu, am trecut deja la urmatorul sezon, dintr-un alt film.

M-am vazut in weekend cu englezul, pe care l-am lasat cu ochii in soare, ultima data cand  mi-a scris ca e aici si ca vrea neaparat sa ne vedem, pentru un laser fractional. Desi se anuntase cu o luna inainte, laserul era prioritar. Ne-am vazut acum ca aveam chef de ceva rapid si fara complicatii, doar ca surpriza! El avea chef de ceva mai mult, incluzand atentie, imbratisari si timp petrecut impreuna. Dupa mesajul meu in care i-am sugerat ca eu vreau ceva mai mult decat iesiri banale, cand eram probabil beata, a inceput sa-si faca planuri cu mine, hai la schi in Polonia data viitoare cand vine, ori hai eu sa merg la Londra, ca o sa-mi fie el tour guide. Ce sa zic, dragut, e si frumusel, si tanar, si tatuat, si fute bine, dar e plictisitor de ma tau cu lama. Adica, pe bune, cat timp poti sa porti discutii banale despre fotbalisti si Anglia cu cineva, mai ales dupa orgasm? Nu de alta, dar dupa imi scade toleranta la idioti.

Apoi e proful de sport, febletea poloneza blonda, care fute excelent, il duce capul, dar e mereu cu mintea in nori. Asta ma fute mai nou doar la cap, sa ma mut la el in oras, pentru ca deja se vede cazat in potentialul meu apartament cu catel si purcel, ba chiar mi-a promis, ca ma va astepta zilnic acasa cu pula sculata si cheful in vene, curat si spalat, numai sa vin, cel mai bine de maine. In urma cu vreo doua saptamani m-a chemat prin Slovacia la schi, unde e instructor de snowboard in ceva tabara de copii. Un ban in plus, bravo lui, si poate as fi mers, dar nu aveam zbor direct, dar pentru un efort mai mare nu mis-e merita, sa-mi dau programul peste cap, ca si asa stau slab la zile de concediu.

Faza e ca, astia sunt deja consumati, si din motive obiective nu o sa ma bag cu ei vreodata la relatii. Adica, chiar nu ma vad langa ei cu parfumurile mele Armani, citind The Economist si band Prosecco in lenjerie de la Victoria Secret.

Englezul e plictisitor, bea prea mult si mananca de la bar mleczny in Polonia, iar proful de sport lucreaza doua norme si tot face mai putini bani ca mine (iar eu nu fac mult), e crizat si zgarcit, deci defecte capitale la amandoi. Si totusi, o ard cu ei in lipsa de altceva. Sau poate mi-e prea lene sa caut altceva, pentru ca procesul de cautare e o investitie, necesita timp, atentie, costuri, iar eu doar as fute si nu as plati. Fix așa sunt eu acum, cum ziceam ca sunt altii pe vremuri. Daca m-as mobiliza un pic, poate chiar as gasi pe cineva misto cu care ma potrivesc, poate chiar m-as indragosti, poate cine stie, ar putea fi chiar grozav.

Si nu e ca, nu am unde si ce gasi. Primesc mesaje cu carul pe sympatia (un portal polonez pe care mi-am pus o poza in care mi-se vede moaca, in sfarsit), am gasit ceva tip misto pe inner circle si ma abureste un cititor roman simpaticel, de pe blog. Deci e plina garla de peste, carlige am, dar si sictireala sa arunc unghita. Poate astept sa vina cineva sa ma ia cu japca de data asta.

Lucruri care ma enerveaza

Reclamele la cinema si tupeul borfasilor care, dupa ce te-au casat pe bilet, iti mai baga pe gat 20 de minute de reclame, ca sa mai faca un ban in plus, ca doar rabdarea ta e la dispozitia lor. Le doresc faliment fericit si succes la vizionat online, celor ca isi respecta timpul.

Oamenii incapatanati in prostie, care nu admit sub nici o forma nevoia de schimbarea, necesitatea de adaptare sau schimbarea directiei. De fiecare data cand dau peste ei, ma uimesc prin inflexibilitatea lor, mai tare ceva ca betonul. Ii recunosti usor, pentru ca sunt cei care se tin cu mainile de un scaun, se inchina la ierarhie sau se leaga cu lanturi de procedura, indiferent daca tot efortul lor duce la fiasco sau nu are nici o valoare. Sunt oile perfecte, care nu gandesc independent, pentru ca le-ar face creierul scurt circuit si dau din cap aprobator, de fiecare data cand nu inteleg despre ce e vorba. Sunt copii cu privirea tampa, care nu ai nici de zis original, de obicei scriu frumos pentru ca ai timp si nu chestioneaza niciodata autoritatea. La adolescenta ii gasesti in birouri care nu produc nimic, un fel de joburi de implutura, unde se aplica un proces repetativ si atat.

Titlurile articolelor din ziarele romanesti, care pe langa faptul ca sunt in marea lor majoritatea sub forma de intrebarea, ca probabil asta a fost tot ce au retinut niste ziaristi de doi bani din ceva traininguri aburitoare de NLP, ca intrebarea creaza interes, nu au nimic de-a face cu continutul articolului. Inteleg ca poate fi o provocare sa alegi un titlu corect, iar cateodata il poti pune chiar ironic, fara legatura directa cu subiectul, dar cat de des poti scrii una in titlu si alta in articol? In presa romaneasca neprofesionistii de la Adevarul sunt specialisti in titluri care nu au legatura cu continutul articolelor.

Ce sa faci cand te hartuieste un coleg la servici? – partea II

Am scris mai de mult despre colegul meu de muncă favorit care mă șicana cu comentarii sexiste, despre cum arat, cum mă îmbrac sau cum m-ar fute. Cel mai tare mă deranjau nu comentariile în sine, ci faptul că nu avea altceva să-mi comunice, negând competențele mele profesionale și axându-se doar pe sex în comunicare cu mine. M-a deranjat teribil chestia asta și mă gândeam la un moment dat, chiar să-l pârăsc la HR, ba am mai găsit și câteva gagici hărțuite de el în firmă, vreo cinci, dintre care una mi-a zis că, dacă îl pârăsc, se subscrie la plângere. Colegii bărbați mi-au sugerat să-l reclam la șeful direct, să vorbească cu el.

Apoi am pus în balanță consecințele deciziilor mele, iar pârâtul la șef în perioada în care îmi renegociam salariul nu era o idee prea bună, pentru că ar fi folosit chestia asta împotriva mea, ca să îmi argumenteze de ce nu îmi dă bani mai mulți, în timp ce pârâtul la HR pe bază de comentarii sexuale era o chestie prea sofisticată pentru o firmă poloneză și prea gălăgioasă.

Mă simțeam în sah mat, până când am început să mă relaxez, să trag aer în piept și să gândesc. Întâmplător, în perioada respectivă am participat la un training cu inculpatul, la care am înteles câteva chestii esențiale despre el: nu îi plac situațiile conflictuale, pe care le evită; e nesigur pe el și ușor ofesabil, din cauza stimei scăzute de sine; îi lipsește apreciere și îi place să se simtă util. Banalități, știu, dar invizibile când nu ești atent. Așa că, am schimbat corespunzător comportamentul meu față de el, ca să primesc un rezultat mai favorabil.

În primul rând am lucrat cu mine, ca să înțeleg că valoarea lui pentru mine este nulă, iar lipsa lui de răspuns/comunicare în situațiile asexuale e dată de timiditate și nu de răutate. Apoi, am început să-i taxez comentariile sexuale de față cu alții, direct și conflictual, răspunzându-i că e sex offender, chiar și atunci când nu era vorba despre mine în ele. În loc să intre în conflict cu mine, după câteva taxări sănătoase a încetat cu orice fel de remărci sexuale în prezenta mea, în timp ce eu mi-am continuat discuții despre sex și glume deochiate cu restul colegilor de muncă în prezența lui. Ca să-i compensez frustrarea, am început să-l fac util, cerându-i ajutorul cu limba poloneză. Am avut grijă să îi mulțumesc, în special public, ca să se simtă apreciat, cu orgoliul măgulit și să dau impresia că sunt o tipă de treabă, recunoscătoare. Ocazional îi mai aplicam un comportament de tip carusel, folosind în alternanță două trăsături de bază: drăguță-scorpie și vorbeam deschis despre comportamentul lui deviant cu alte persoane. În câteva săptămâni relația noastră s-a schimbat diametral. Părerea lui despre mine cică s-a îmbunătățit, tra-la-la, în timp ce eu mi-am făcut rost de un asistent la poloneză, pentru situațiile când trebuie să scriu corect.